a fericita (third-person singular present fericită, past participle fericitat) 1st conj.
infinitive | a fericita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fericitând | ||||||
past participle | fericitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fericit | fericiți | fericită | fericităm | fericitați | fericită | |
imperfect | fericitam | fericitai | fericita | fericitam | fericitați | fericitau | |
simple perfect | fericitai | fericitași | fericită | fericitarăm | fericitarăți | fericitară | |
pluperfect | fericitasem | fericitaseși | fericitase | fericitaserăm | fericitaserăți | fericitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fericit | să fericiți | să fericite | să fericităm | să fericitați | să fericite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fericită | fericitați | |||||
negative | nu fericita | nu fericitați |