From fleașc + -ăi, from onomatopoetic.
a fleșcăi (third-person singular present fleșcăiește, past participle fleșcăit) 4th conj.
infinitive | a fleșcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fleșcăind | ||||||
past participle | fleșcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fleșcăiesc | fleșcăiești | fleșcăiește | fleșcăim | fleșcăiți | fleșcăiesc | |
imperfect | fleșcăiam | fleșcăiai | fleșcăia | fleșcăiam | fleșcăiați | fleșcăiau | |
simple perfect | fleșcăii | fleșcăiși | fleșcăi | fleșcăirăm | fleșcăirăți | fleșcăiră | |
pluperfect | fleșcăisem | fleșcăiseși | fleșcăise | fleșcăiserăm | fleșcăiserăți | fleșcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fleșcăiesc | să fleșcăiești | să fleșcăiască | să fleșcăim | să fleșcăiți | să fleșcăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fleșcăiește | fleșcăiți | |||||
negative | nu fleșcăi | nu fleșcăiți |