From freamăt, or possibly from Late Latin fremitāre, present active infinitive of fremitō, frequentative of Latin fremō. Compare Italian fremitare, Corsican frumita ("to neigh").
a fremăta (third-person singular present freamătă, past participle fremătat) 1st conj.
infinitive | a fremăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fremătând | ||||||
past participle | fremătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fremăt freamăt |
fremeți | freamătă | fremătăm | fremătați | freamătă | |
imperfect | fremătam | fremătai | fremăta | fremătam | fremătați | fremătau | |
simple perfect | fremătai | fremătași | fremătă | fremătarăm | fremătarăți | fremătară | |
pluperfect | fremătasem | fremătaseși | fremătase | fremătaserăm | fremătaserăți | fremătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fremăt să freamăt |
să fremeți | să fremete | să fremătăm | să fremătați | să fremete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | freamătă | fremătați | |||||
negative | nu fremăta | nu fremătați |