fulgura
fulgura
fulgura
fulgura
fulgura
Borrowed from French fulgurer.
a fulgura (third-person singular present fulgurează, past participle fulgurat) 1st conj.
infinitive | a fulgura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fulgurând | ||||||
past participle | fulgurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fulgurez | fulgurezi | fulgurează | fulgurăm | fulgurați | fulgurează | |
imperfect | fulguram | fulgurai | fulgura | fulguram | fulgurați | fulgurau | |
simple perfect | fulgurai | fulgurași | fulgură | fulgurarăm | fulgurarăți | fulgurară | |
pluperfect | fulgurasem | fulguraseși | fulgurase | fulguraserăm | fulguraserăți | fulguraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fulgurez | să fulgurezi | să fulgureze | să fulgurăm | să fulgurați | să fulgureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fulgurează | fulgurați | |||||
negative | nu fulgura | nu fulgurați |
fulgura