From ghiont.
a ghionti (third-person singular present ghiontește, past participle ghiontit) 4th conj.
infinitive | a ghionti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ghiontind | ||||||
past participle | ghiontit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ghiontesc | ghiontești | ghiontește | ghiontim | ghiontiți | ghiontesc | |
imperfect | ghionteam | ghionteai | ghiontea | ghionteam | ghionteați | ghionteau | |
simple perfect | ghiontii | ghiontiși | ghionti | ghiontirăm | ghiontirăți | ghiontiră | |
pluperfect | ghiontisem | ghiontiseși | ghiontise | ghiontiserăm | ghiontiserăți | ghiontiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ghiontesc | să ghiontești | să ghiontească | să ghiontim | să ghiontiți | să ghiontească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ghiontește | ghiontiți | |||||
negative | nu ghionti | nu ghiontiți |