gravita
gravita
gravitā
gravita
Borrowed from French graviter.
a gravita (third-person singular present gravitează, past participle gravitat) 1st conj.
infinitive | a gravita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gravitând | ||||||
past participle | gravitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gravitez | gravitezi | gravitează | gravităm | gravitați | gravitează | |
imperfect | gravitam | gravitai | gravita | gravitam | gravitați | gravitau | |
simple perfect | gravitai | gravitași | gravită | gravitarăm | gravitarăți | gravitară | |
pluperfect | gravitasem | gravitaseși | gravitase | gravitaserăm | gravitaserăți | gravitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gravitez | să gravitezi | să graviteze | să gravităm | să gravitați | să graviteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gravitează | gravitați | |||||
negative | nu gravita | nu gravitați |
gravita