a hârbui (third-person singular present hârbuiește, past participle hârbuit) 4th conj.
infinitive | a hârbui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hârbuind | ||||||
past participle | hârbuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hârbuiesc | hârbuiești | hârbuiește | hârbuim | hârbuiți | hârbuiesc | |
imperfect | hârbuiam | hârbuiai | hârbuia | hârbuiam | hârbuiați | hârbuiau | |
simple perfect | hârbuii | hârbuiși | hârbui | hârbuirăm | hârbuirăți | hârbuiră | |
pluperfect | hârbuisem | hârbuiseși | hârbuise | hârbuiserăm | hârbuiserăți | hârbuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hârbuiesc | să hârbuiești | să hârbuiască | să hârbuim | să hârbuiți | să hârbuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hârbuiește | hârbuiți | |||||
negative | nu hârbui | nu hârbuiți |