a hățui (third-person singular present hățuiește, past participle hățuit) 4th conj.
infinitive | a hățui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hățuind | ||||||
past participle | hățuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hățuiesc | hățuiești | hățuiește | hățuim | hățuiți | hățuiesc | |
imperfect | hățuiam | hățuiai | hățuia | hățuiam | hățuiați | hățuiau | |
simple perfect | hățuii | hățuiși | hățui | hățuirăm | hățuirăți | hățuiră | |
pluperfect | hățuisem | hățuiseși | hățuise | hățuiserăm | hățuiserăți | hățuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hățuiesc | să hățuiești | să hățuiască | să hățuim | să hățuiți | să hățuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hățuiește | hățuiți | |||||
negative | nu hățui | nu hățuiți |