Borrowed from French halluciner.
a halucina (third-person singular present halucinează, past participle halucinat) 1st conj.
infinitive | a halucina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | halucinând | ||||||
past participle | halucinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | halucinez | halucinezi | halucinează | halucinăm | halucinați | halucinează | |
imperfect | halucinam | halucinai | halucina | halucinam | halucinați | halucinau | |
simple perfect | halucinai | halucinași | halucină | halucinarăm | halucinarăți | halucinară | |
pluperfect | halucinasem | halucinaseși | halucinase | halucinaserăm | halucinaserăți | halucinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să halucinez | să halucinezi | să halucineze | să halucinăm | să halucinați | să halucineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | halucinează | halucinați | |||||
negative | nu halucina | nu halucinați |