Borrowed from Old Church Slavonic хиротонисати (xirotonisati), from Ancient Greek χειροτονώ (kheirotonṓ), from χείρ (kheír, “hand”) + τείνω (teínō, “extend”).
a hirotonisi (third-person singular present hirotonisește, past participle hirotonisit) 4th conj.
infinitive | a hirotonisi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hirotonisind | ||||||
past participle | hirotonisit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hirotonisesc | hirotonisești | hirotonisește | hirotonisim | hirotonisiți | hirotonisesc | |
imperfect | hirotoniseam | hirotoniseai | hirotonisea | hirotoniseam | hirotoniseați | hirotoniseau | |
simple perfect | hirotonisii | hirotonisiși | hirotonisi | hirotonisirăm | hirotonisirăți | hirotonisiră | |
pluperfect | hirotonisisem | hirotonisiseși | hirotonisise | hirotonisiserăm | hirotonisiserăți | hirotonisiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hirotonisesc | să hirotonisești | să hirotonisească | să hirotonisim | să hirotonisiți | să hirotonisească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hirotonisește | hirotonisiți | |||||
negative | nu hirotonisi | nu hirotonisiți |