From hoț.
a hoți (third-person singular present hoțește, past participle hoțit) 4th conj.
infinitive | a hoți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hoțind | ||||||
past participle | hoțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hoțesc | hoțești | hoțește | hoțim | hoțiți | hoțesc | |
imperfect | hoțeam | hoțeai | hoțea | hoțeam | hoțeați | hoțeau | |
simple perfect | hoții | hoțiși | hoți | hoțirăm | hoțirăți | hoțiră | |
pluperfect | hoțisem | hoțiseși | hoțise | hoțiserăm | hoțiserăți | hoțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hoțesc | să hoțești | să hoțească | să hoțim | să hoțiți | să hoțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hoțește | hoțiți | |||||
negative | nu hoți | nu hoțiți |