imbrica
imbricā
Borrowed from French imbriquer.
a imbrica (third-person singular present imbrichează, past participle imbricat) 1st conj.
infinitive | a imbrica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | imbricând | ||||||
past participle | imbricat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | imbrichez | imbrichezi | imbrichează | imbricăm | imbricați | imbrichează | |
imperfect | imbricam | imbricai | imbrica | imbricam | imbricați | imbricau | |
simple perfect | imbricai | imbricași | imbrică | imbricarăm | imbricarăți | imbricară | |
pluperfect | imbricasem | imbricaseși | imbricase | imbricaserăm | imbricaserăți | imbricaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să imbrichez | să imbrichezi | să imbricheze | să imbricăm | să imbricați | să imbricheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | imbrichează | imbricați | |||||
negative | nu imbrica | nu imbricați |
imbrica