im- + pronunțabil, after French imprononçable
impronunțabil m or n (feminine singular impronunțabilă, masculine plural impronunțabili, feminine and neuter plural impronunțabile)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | impronunțabil | impronunțabilă | impronunțabili | impronunțabile | ||
definite | impronunțabilul | impronunțabila | impronunțabilii | impronunțabilele | |||
genitive/ dative |
indefinite | impronunțabil | impronunțabile | impronunțabili | impronunțabile | ||
definite | impronunțabilului | impronunțabilei | impronunțabililor | impronunțabilelor |