im- + pronunțabil, after French imprononçable
impronunțabil m or n (feminine singular impronunțabilă, masculine plural impronunțabili, feminine and neuter plural impronunțabile)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | impronunțabil | impronunțabilă | impronunțabili | impronunțabile | |||
definite | impronunțabilul | impronunțabila | impronunțabilii | impronunțabilele | ||||
genitive- dative |
indefinite | impronunțabil | impronunțabile | impronunțabili | impronunțabile | |||
definite | impronunțabilului | impronunțabilei | impronunțabililor | impronunțabilelor |