incruentus (feminine incruenta, neuter incruentum, adverb incruentē); first/second-declension adjective
First/second-declension adjective.
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
nominative | incruentus | incruenta | incruentum | incruentī | incruentae | incruenta | |
genitive | incruentī | incruentae | incruentī | incruentōrum | incruentārum | incruentōrum | |
dative | incruentō | incruentae | incruentō | incruentīs | |||
accusative | incruentum | incruentam | incruentum | incruentōs | incruentās | incruenta | |
ablative | incruentō | incruentā | incruentō | incruentīs | |||
vocative | incruente | incruenta | incruentum | incruentī | incruentae | incruenta |