intenta
intenta
intenta
intenta
intenta
intentā
Borrowed from French intenter.
a intenta (third-person singular present intentează, past participle intentat) 1st conj.
infinitive | a intenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | intentând | ||||||
past participle | intentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | intentez | intentezi | intentează | intentăm | intentați | intentează | |
imperfect | intentam | intentai | intenta | intentam | intentați | intentau | |
simple perfect | intentai | intentași | intentă | intentarăm | intentarăți | intentară | |
pluperfect | intentasem | intentaseși | intentase | intentaserăm | intentaserăți | intentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să intentez | să intentezi | să intenteze | să intentăm | să intentați | să intenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | intentează | intentați | |||||
negative | nu intenta | nu intentați |
intenta