Borrowed from French interférer.
a interfera (third-person singular present interferează, past participle interferat) 1st conj.
infinitive | a interfera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | interferând | ||||||
past participle | interferat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | interferez | interferezi | interferează | interferăm | interferați | interferează | |
imperfect | interferam | interferai | interfera | interferam | interferați | interferau | |
simple perfect | interferai | interferași | interferă | interferarăm | interferarăți | interferară | |
pluperfect | interferasem | interferaseși | interferase | interferaserăm | interferaserăți | interferaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să interferez | să interferezi | să interfereze | să interferăm | să interferați | să interfereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | interferează | interferați | |||||
negative | nu interfera | nu interferați |