Borrowed from Greek ιστόρησα (istórisa), aorist of ιστορώ (istoró), from Ancient Greek ἱστορέω (historéō), from ἵστωρ (hístōr).
a istorisi (third-person singular present istorisește, past participle istorisit) 4th conj.
infinitive | a istorisi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | istorisind | ||||||
past participle | istorisit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | istorisesc | istorisești | istorisește | istorisim | istorisiți | istorisesc | |
imperfect | istoriseam | istoriseai | istorisea | istoriseam | istoriseați | istoriseau | |
simple perfect | istorisii | istorisiși | istorisi | istorisirăm | istorisirăți | istorisiră | |
pluperfect | istorisisem | istorisiseși | istorisise | istorisiserăm | istorisiserăți | istorisiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să istorisesc | să istorisești | să istorisească | să istorisim | să istorisiți | să istorisească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | istorisește | istorisiți | |||||
negative | nu istorisi | nu istorisiți |