a lăcui (third-person singular present lăcuiește, past participle lăcuit) 4th conj.
infinitive | a lăcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lăcuind | ||||||
past participle | lăcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lăcuiesc | lăcuiești | lăcuiește | lăcuim | lăcuiți | lăcuiesc | |
imperfect | lăcuiam | lăcuiai | lăcuia | lăcuiam | lăcuiați | lăcuiau | |
simple perfect | lăcuii | lăcuiși | lăcui | lăcuirăm | lăcuirăți | lăcuiră | |
pluperfect | lăcuisem | lăcuiseși | lăcuise | lăcuiserăm | lăcuiserăți | lăcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lăcuiesc | să lăcuiești | să lăcuiască | să lăcuim | să lăcuiți | să lăcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lăcuiește | lăcuiți | |||||
negative | nu lăcui | nu lăcuiți |