Probably from Vulgar Latin *ligināre, from Latin ligāre (“tie”) or from leagăn.
a legăna (third-person singular present leagănă, past participle legănat) 1st conj.
infinitive | a legăna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | legănând | ||||||
past participle | legănat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | legăn leagăn |
legeni | leagănă | legănăm | legănați | leagănă | |
imperfect | legănam | legănai | legăna | legănam | legănați | legănau | |
simple perfect | legănai | legănași | legănă | legănarăm | legănarăți | legănară | |
pluperfect | legănasem | legănaseși | legănase | legănaserăm | legănaserăți | legănaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să legăn să leagăn |
să legeni | să legene | să legănăm | să legănați | să legene | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | leagănă | legănați | |||||
negative | nu legăna | nu legănați |