Unknown. One theory proposes a Vulgar Latin *laesionāre, from Latin laesiō (“harm, injury”), with an original Romanian form presumably *leșuna (as with cășuna, mișuna, etc.), undergoing a change later (compare also tușina). Cf. also Latin lassō, lassāre ("to faint"). Another possibility is that it may be linked to Serbian lĭeșivati ("to faint"). [1]
Audio: | (file) |
a leșina (third-person singular present leșină, past participle leșinat) 1st conj.
infinitive | a leșina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | leșinând | ||||||
past participle | leșinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | leșin | leșini | leșină | leșinăm | leșinați | leșină | |
imperfect | leșinam | leșinai | leșina | leșinam | leșinați | leșinau | |
simple perfect | leșinai | leșinași | leșină | leșinarăm | leșinarăți | leșinară | |
pluperfect | leșinasem | leșinaseși | leșinase | leșinaserăm | leșinaserăți | leșinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să leșin | să leșini | să leșine | să leșinăm | să leșinați | să leșine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | leșină | leșinați | |||||
negative | nu leșina | nu leșinați |