locupletare

Hello, you have come here looking for the meaning of the word locupletare. In DICTIOUS you will not only get to know all the dictionary meanings for the word locupletare, but we will also tell you about its etymology, its characteristics and you will know how to say locupletare in singular and plural. Everything you need to know about the word locupletare you have here. The definition of the word locupletare will help you to be more precise and correct when speaking or writing your texts. Knowing the definition oflocupletare, as well as those of other words, enriches your vocabulary and provides you with more and better linguistic resources.

Italian

Etymology

From Latin.

Verb

This Italian verb needs to be reviewed and cleaned up.
The definition(s) may be wrong or misleading, and important senses may be missing. The specified auxiliary may also be wrong. The remainder of the conjugation is probably correct for -are verbs but may be wrong in some particulars for -ire verbs (especially the present participle).

locupletàre (first-person singular present locuplèto, first-person singular past historic locupletài, past participle locupletàto, auxiliary avére)

  1. (literary) to enrich

Conjugation

    Conjugation of locupletàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
infinitive locupletàre
auxiliary verb avére gerund locupletàndo
present participle locupletànte past participle locupletàto
person singular plural
first second third first second third
indicative io tu lui/lei, esso/essa noi voi loro, essi/esse
present locuplèto locuplèti locuplèta locupletiàmo locupletàte locuplètano
imperfect locupletàvo locupletàvi locupletàva locupletavàmo locupletavàte locupletàvano
past historic locupletài locupletàsti locupletò locupletàmmo locupletàste locupletàrono
future locupleterò locupleterài locupleterà locupleterémo locupleteréte locupleterànno
conditional io tu lui/lei, esso/essa noi voi loro, essi/esse
present locupleterèi locupleterésti locupleterèbbe, locupleterébbe locupleterémmo locupleteréste locupleterèbbero, locupleterébbero
subjunctive che io che tu che lui/che lei, che esso/che essa che noi che voi che loro, che essi/che esse
present locuplèti locuplèti locuplèti locupletiàmo locupletiàte locuplètino
imperfect locupletàssi locupletàssi locupletàsse locupletàssimo locupletàste locupletàssero
imperative — tu Lei noi voi Loro
locuplèta locuplèti locupletiàmo locupletàte locuplètino
negative imperative non locupletàre non locuplèti non locupletiàmo non locupletàte non locuplètino

Latin

Verb

locuplētāre

  1. inflection of locuplētō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative
Wikious
Boobota
Sagapedia