Inherited from Latin mātrīcem, accusative singular of mātrīx. Doublet of matrice.
mătrice f (plural mătrici)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | mătrice | mătricea | mătrici | mătricile | |
genitive-dative | mătrici | mătricii | mătrici | mătricilor | |
vocative | mătrice, mătriceo | mătricilor |