Inherited from Latin merīdiāre, present active infinitive of merīdiō. Compare Aromanian amiridz, Albanian mërzej, Italian meriggiare.
a meriza (third-person singular present meriză, past participle merizat) 1st conj.
infinitive | a meriza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | merizând | ||||||
past participle | merizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | meriz | merizi | meriză | merizăm | merizați | meriză | |
imperfect | merizam | merizai | meriza | merizam | merizați | merizau | |
simple perfect | merizai | merizași | meriză | merizarăm | merizarăți | merizară | |
pluperfect | merizasem | merizaseși | merizase | merizaserăm | merizaserăți | merizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să meriz | să merizi | să merize | să merizăm | să merizați | să merize | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | meriză | merizați | |||||
negative | nu meriza | nu merizați |