a mișcălui (third-person singular present mișcăluie, past participle mișcăluit) 4th conjugation
infinitive | a mișcălui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mișcăluind | ||||||
past participle | mișcăluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mișcălui | mișcălui | mișcăluie | mișcăluim | mișcăluiți | mișcăluie | |
imperfect | mișcăluiam | mișcăluiai | mișcăluia | mișcăluiam | mișcăluiați | mișcăluiau | |
simple perfect | mișcăluii | mișcăluiși | mișcălui | mișcăluirăm | mișcăluirăți | mișcăluiră | |
pluperfect | mișcăluisem | mișcăluiseși | mișcăluise | mișcăluiserăm | mișcăluiserăți | mișcăluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mișcălui | să mișcălui | să mișcăluie | să mișcăluim | să mișcăluiți | să mișcăluie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mișcăluie | mișcăluiți | |||||
negative | nu mișcălui | nu mișcăluiți |