From mohor.
a mohorî (third-person singular present mohorăște, past participle mohorît) 4th conj.
infinitive | a mohorî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mohorând | ||||||
past participle | mohorât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mohorăsc | mohorăști | mohorăște | mohorâm | mohorâți | mohorăsc | |
imperfect | mohoram | mohorai | mohora | mohoram | mohorați | mohorau | |
simple perfect | mohorâi | mohorâși | mohorî | mohorârăm | mohorârăți | mohorâră | |
pluperfect | mohorâsem | mohorâseși | mohorâse | mohorâserăm | mohorâserăți | mohorâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mohorăsc | să mohorăști | să mohorască | să mohorâm | să mohorâți | să mohorască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mohorăște | mohorâți | |||||
negative | nu mohorî | nu mohorâți |