Borrowed from Hungarian morog.
a morocăni (third-person singular present morocănește, past participle morocănit) 4th conj.
infinitive | a morocăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | morocănind | ||||||
past participle | morocănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | morocănesc | morocănești | morocănește | morocănim | morocăniți | morocănesc | |
imperfect | morocăneam | morocăneai | morocănea | morocăneam | morocăneați | morocăneau | |
simple perfect | morocănii | morocăniși | morocăni | morocănirăm | morocănirăți | morocăniră | |
pluperfect | morocănisem | morocăniseși | morocănise | morocăniserăm | morocăniserăți | morocăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să morocănesc | să morocănești | să morocănească | să morocănim | să morocăniți | să morocănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | morocănește | morocăniți | |||||
negative | nu morocăni | nu morocăniți |