From mustață + -ioară, or perhaps from a Vulgar Latin *mustaciola, diminutive of early Medieval Latin mustācium. Compare Aromanian mustãcioarã; cf. also Italian mostacciolo.
mustăcioară f (plural mustăcioare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | mustăcioară | mustăcioara | mustăcioare | mustăcioarele | |
genitive-dative | mustăcioare | mustăcioarei | mustăcioare | mustăcioarelor | |
vocative | mustăcioară, mustăcioaro | mustăcioarelor |