From mustață + -ioară, or perhaps from a Vulgar Latin *mustaciola, diminutive of early Medieval Latin mustācium. Compare Aromanian mustãcioarã; cf. also Italian mostacciolo.
mustăcioară f (plural mustăcioare)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mustăcioară | mustăcioara | (niște) mustăcioare | mustăcioarele |
genitive/dative | (unei) mustăcioare | mustăcioarei | (unor) mustăcioare | mustăcioarelor |
vocative | mustăcioară, mustăcioaro | mustăcioarelor |