Inherited from Latin mānicāre, present active infinitive of mānicō.
a mâneca (third-person singular present mânecă, past participle mânecat) 1st conj.
infinitive | a mâneca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mânecând | ||||||
past participle | mânecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mânec | mâneci | mânecă | mânecăm | mânecați | mânecă | |
imperfect | mânecam | mânecai | mâneca | mânecam | mânecați | mânecau | |
simple perfect | mânecai | mânecași | mânecă | mânecarăm | mânecarăți | mânecară | |
pluperfect | mânecasem | mânecaseși | mânecase | mânecaserăm | mânecaserăți | mânecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mânec | să mâneci | să mânece | să mânecăm | să mânecați | să mânece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mânecă | mânecați | |||||
negative | nu mâneca | nu mânecați |
mâneca f