Past participle of mântui.
mântuit m or n (feminine singular mântuită, masculine plural mântuiți, feminine and neuter plural mântuite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | mântuit | mântuită | mântuiți | mântuite | |||
definite | mântuitul | mântuita | mântuiții | mântuitele | ||||
genitive- dative |
indefinite | mântuit | mântuite | mântuiți | mântuite | |||
definite | mântuitului | mântuitei | mântuiților | mântuitelor |