Borrowed from Old Church Slavonic напастовати (napastovati), from Proto-Slavic *napastь.
a năpăstui (third-person singular present năpăstuiește, past participle năpăstuit) 4th conj.
infinitive | a năpăstui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | năpăstuind | ||||||
past participle | năpăstuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | năpăstuiesc | năpăstuiești | năpăstuiește | năpăstuim | năpăstuiți | năpăstuiesc | |
imperfect | năpăstuiam | năpăstuiai | năpăstuia | năpăstuiam | năpăstuiați | năpăstuiau | |
simple perfect | năpăstuii | năpăstuiși | năpăstui | năpăstuirăm | năpăstuirăți | năpăstuiră | |
pluperfect | năpăstuisem | năpăstuiseși | năpăstuise | năpăstuiserăm | năpăstuiserăți | năpăstuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să năpăstuiesc | să năpăstuiești | să năpăstuiască | să năpăstuim | să năpăstuiți | să năpăstuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | năpăstuiește | năpăstuiți | |||||
negative | nu năpăstui | nu năpăstuiți |