From ne- + îngăduitor.
neîngăduitor m or n (feminine singular neîngăduitoare, masculine plural neîngăduitori, feminine and neuter plural neîngăduitoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | neîngăduitor | neîngăduitoare | neîngăduitori | neîngăduitoare | |||
definite | neîngăduitorul | neîngăduitoarea | neîngăduitorii | neîngăduitoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | neîngăduitor | neîngăduitoare | neîngăduitori | neîngăduitoare | |||
definite | neîngăduitorului | neîngăduitoarei | neîngăduitorilor | neîngăduitoarelor |