Unknown.
a năzui (third-person singular present năzuiește, past participle năzuit) 4th conj.
infinitive | a năzui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | năzuind | ||||||
past participle | năzuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | năzuiesc | năzuiești | năzuiește | năzuim | năzuiți | năzuiesc | |
imperfect | năzuiam | năzuiai | năzuia | năzuiam | năzuiați | năzuiau | |
simple perfect | năzuii | năzuiși | năzui | năzuirăm | năzuirăți | năzuiră | |
pluperfect | năzuisem | năzuiseși | năzuise | năzuiserăm | năzuiserăți | năzuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să năzuiesc | să năzuiești | să năzuiască | să năzuim | să năzuiți | să năzuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | năzuiește | năzuiți | |||||
negative | nu năzui | nu năzuiți |