a obicinui (third-person singular present obicinuiește, past participle obicinuit) 4th conj.
infinitive | a obicinui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obicinuind | ||||||
past participle | obicinuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obicinuiesc | obicinuiești | obicinuiește | obicinuim | obicinuiți | obicinuiesc | |
imperfect | obicinuiam | obicinuiai | obicinuia | obicinuiam | obicinuiați | obicinuiau | |
simple perfect | obicinuii | obicinuiși | obicinui | obicinuirăm | obicinuirăți | obicinuiră | |
pluperfect | obicinuisem | obicinuiseși | obicinuise | obicinuiserăm | obicinuiserăți | obicinuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obicinuiesc | să obicinuiești | să obicinuiască | să obicinuim | să obicinuiți | să obicinuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obicinuiește | obicinuiți | |||||
negative | nu obicinui | nu obicinuiți |