oblitera
oblitera
obliterā
oblitera
Borrowed from French obliterer, from Latin obliterare.
a oblitera (third-person singular present obliterează, past participle obliterat) 1st conj.
infinitive | a oblitera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obliterând | ||||||
past participle | obliterat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obliterez | obliterezi | obliterează | obliterăm | obliterați | obliterează | |
imperfect | obliteram | obliterai | oblitera | obliteram | obliterați | obliterau | |
simple perfect | obliterai | obliterași | obliteră | obliterarăm | obliterarăți | obliterară | |
pluperfect | obliterasem | obliteraseși | obliterase | obliteraserăm | obliteraserăți | obliteraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obliterez | să obliterezi | să oblitereze | să obliterăm | să obliterați | să oblitereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obliterează | obliterați | |||||
negative | nu oblitera | nu obliterați |
oblitera