Borrowed from French oblitération. Equivalent to oblitera + -ție.
obliterație f (plural obliterații)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) obliterație | obliterația | (niște) obliterații | obliterațiile |
genitive/dative | (unei) obliterații | obliterației | (unor) obliterații | obliterațiilor |
vocative | obliterație, obliterațio | obliterațiilor |