a obrânti (third-person singular present obrântește, past participle obrântit) 4th conj.
infinitive | a obrânti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obrântind | ||||||
past participle | obrântit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obrântesc | obrântești | obrântește | obrântim | obrântiți | obrântesc | |
imperfect | obrânteam | obrânteai | obrântea | obrânteam | obrânteați | obrânteau | |
simple perfect | obrântii | obrântiși | obrânti | obrântirăm | obrântirăți | obrântiră | |
pluperfect | obrântisem | obrântiseși | obrântise | obrântiserăm | obrântiserăți | obrântiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obrântesc | să obrântești | să obrântească | să obrântim | să obrântiți | să obrântească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obrântește | obrântiți | |||||
negative | nu obrânti | nu obrântiți |