Borrowed from Latin obstinātiō and French obstination. Equivalent to obstina + -ție.
obstinație f (plural obstinații)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) obstinație | obstinația | (niște) obstinații | obstinațiile |
genitive/dative | (unei) obstinații | obstinației | (unor) obstinații | obstinațiilor |
vocative | obstinație, obstinațio | obstinațiilor |