obtura
obtura
obtūrā
obtura
a obtura (third-person singular present obturează, past participle obturat) 1st conj.
infinitive | a obtura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obturând | ||||||
past participle | obturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obturez | obturezi | obturează | obturăm | obturați | obturează | |
imperfect | obturam | obturai | obtura | obturam | obturați | obturau | |
simple perfect | obturai | obturași | obtură | obturarăm | obturarăți | obturară | |
pluperfect | obturasem | obturaseși | obturase | obturaserăm | obturaserăți | obturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obturez | să obturezi | să obtureze | să obturăm | să obturați | să obtureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obturează | obturați | |||||
negative | nu obtura | nu obturați |
obtura