oficia
Borrowed from French officier.
a oficia (third-person singular present oficiează, past participle oficiat) 1st conjugation
infinitive | a oficia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oficiind | ||||||
past participle | oficiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oficiez | oficiezi | oficiază | oficiem | oficiați | oficiază | |
imperfect | oficiam | oficiai | oficia | oficiam | oficiați | oficiau | |
simple perfect | oficiai | oficiași | oficie | oficiarăm | oficiarăți | oficiară | |
pluperfect | oficiasem | oficiaseși | oficiase | oficiaserăm | oficiaserăți | oficiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oficiez | să oficiezi | să oficieze | să oficiem | să oficiați | să oficieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oficiază | oficiați | |||||
negative | nu oficia | nu oficiați |
oficia