oficializa
Borrowed from French officialiser. By surface analysis, oficial + -iza.
a oficializa (third-person singular present oficializează, past participle oficializat) 1st conjugation
infinitive | a oficializa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oficializând | ||||||
past participle | oficializat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oficializez | oficializezi | oficializează | oficializăm | oficializați | oficializează | |
imperfect | oficializam | oficializai | oficializa | oficializam | oficializați | oficializau | |
simple perfect | oficializai | oficializași | oficializă | oficializarăm | oficializarăți | oficializară | |
pluperfect | oficializasem | oficializaseși | oficializase | oficializaserăm | oficializaserăți | oficializaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oficializez | să oficializezi | să oficializeze | să oficializăm | să oficializați | să oficializeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oficializează | oficializați | |||||
negative | nu oficializa | nu oficializați |
oficializa