opina
opina
opina f (plural opine)
See the etymology of the corresponding lemma form.
opina
opina
Borrowed from French opiner, from Latin opinari.
a opina (third-person singular present opinează, past participle opinat) 1st conj.
infinitive | a opina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | opinând | ||||||
past participle | opinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | opinez | opinezi | opinează | opinăm | opinați | opinează | |
imperfect | opinam | opinai | opina | opinam | opinați | opinau | |
simple perfect | opinai | opinași | opină | opinarăm | opinarăți | opinară | |
pluperfect | opinasem | opinaseși | opinase | opinaserăm | opinaserăți | opinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să opinez | să opinezi | să opineze | să opinăm | să opinați | să opineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | opinează | opinați | |||||
negative | nu opina | nu opinați |
opina