Borrowed from Old Church Slavonic опѧть (opętĭ).
a opinti (third-person singular present opintește, past participle opintit) 4th conj.
infinitive | a opinti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | opintind | ||||||
past participle | opintit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | opintesc | opintești | opintește | opintim | opintiți | opintesc | |
imperfect | opinteam | opinteai | opintea | opinteam | opinteați | opinteau | |
simple perfect | opintii | opintiși | opinti | opintirăm | opintirăți | opintiră | |
pluperfect | opintisem | opintiseși | opintise | opintiserăm | opintiserăți | opintiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să opintesc | să opintești | să opintească | să opintim | să opintiți | să opintească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | opintește | opintiți | |||||
negative | nu opinti | nu opintiți |