a orbăcăi (third-person singular present orbăcăie, past participle orbăcăit) 4th conj.
infinitive | a orbăcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | orbăcăind | ||||||
past participle | orbăcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | orbăcăi | orbăcăi | orbăcăie | orbăcăim | orbăcăiți | orbăcăie | |
imperfect | orbăcăiam | orbăcăiai | orbăcăia | orbăcăiam | orbăcăiați | orbăcăiau | |
simple perfect | orbăcăii | orbăcăiși | orbăcăi | orbăcăirăm | orbăcăirăți | orbăcăiră | |
pluperfect | orbăcăisem | orbăcăiseși | orbăcăise | orbăcăiserăm | orbăcăiserăți | orbăcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să orbăcăi | să orbăcăi | să orbăcăie | să orbăcăim | să orbăcăiți | să orbăcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | orbăcăie | orbăcăiți | |||||
negative | nu orbăcăi | nu orbăcăiți |