Past participle of orăcăi.
orăcăit n (plural orăcăituri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) orăcăit | orăcăitul | (niște) orăcăituri | orăcăiturile |
genitive/dative | (unui) orăcăit | orăcăitului | (unor) orăcăituri | orăcăiturilor |
vocative | orăcăitule | orăcăiturilor |
orăcăit (past participle of orăcăi)