a oțeri (third-person singular present oțerește, past participle oțerit) 4th conj.
infinitive | a oțeri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oțerind | ||||||
past participle | oțerit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oțeresc | oțerești | oțerește | oțerim | oțeriți | oțeresc | |
imperfect | oțeream | oțereai | oțerea | oțeream | oțereați | oțereau | |
simple perfect | oțerii | oțeriși | oțeri | oțerirăm | oțerirăți | oțeriră | |
pluperfect | oțerisem | oțeriseși | oțerise | oțeriserăm | oțeriserăți | oțeriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oțeresc | să oțerești | să oțerească | să oțerim | să oțeriți | să oțerească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oțerește | oțeriți | |||||
negative | nu oțeri | nu oțeriți |