a oțări (third-person singular present oțărește, past participle oțărit) 4th conjugation
infinitive | a oțări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oțărind | ||||||
past participle | oțărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oțăresc | oțărești | oțărește | oțărim | oțăriți | oțăresc | |
imperfect | oțăream | oțăreai | oțărea | oțăream | oțăreați | oțăreau | |
simple perfect | oțării | oțăriși | oțări | oțărirăm | oțărirăți | oțăriră | |
pluperfect | oțărisem | oțăriseși | oțărise | oțăriserăm | oțăriserăți | oțăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oțăresc | să oțărești | să oțărească | să oțărim | să oțăriți | să oțărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oțărește | oțăriți | |||||
negative | nu oțări | nu oțăriți |