Borrowed from Ukrainian паламар (palamar), from Byzantine Greek παραμοναριος (paramonarios).
pălămar m (plural pălămari)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | pălămar | pălămarul | pălămari | pălămarii | |
genitive-dative | pălămar | pălămarului | pălămari | pălămarilor | |
vocative | pălămarule | pălămarilor |
Borrowed from Ottoman Turkish پالامار (palamar).
pălămar m (plural pălămare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | pălămar | pălămarul | pălămare | pălămarele | |
genitive-dative | pălămar | pălămarului | pălămare | pălămarelor | |
vocative | pălămarule | pălămarelor |