From the old meaning of pleca + -ciune, or possibly from Late Latin plicātiō, plicātiōnem, from Latin plicō.
plecăciune f (plural plecăciuni)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) plecăciune | plecăciunea | (niște) plecăciuni | plecăciunile |
genitive/dative | (unei) plecăciuni | plecăciunii | (unor) plecăciuni | plecăciunilor |
vocative | plecăciune, plecăciuneo | plecăciunilor |