a plenui (third-person singular present plenuiește, past participle plenuit) 4th conj.
infinitive | a plenui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | plenuind | ||||||
past participle | plenuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | plenuiesc | plenuiești | plenuiește | plenuim | plenuiți | plenuiesc | |
imperfect | plenuiam | plenuiai | plenuia | plenuiam | plenuiați | plenuiau | |
simple perfect | plenuii | plenuiși | plenui | plenuirăm | plenuirăți | plenuiră | |
pluperfect | plenuisem | plenuiseși | plenuise | plenuiserăm | plenuiserăți | plenuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să plenuiesc | să plenuiești | să plenuiască | să plenuim | să plenuiți | să plenuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | plenuiește | plenuiți | |||||
negative | nu plenui | nu plenuiți |